Durează șapte secunde. Bună sau rea, impresia străinului din fața ta se formează în șapte secunde și, odată cu ea, părerea sa în ceea ce te privește. De cele mai multe ori, persistă multă vreme și nu se schimbă decât cu foarte mult efort. Sau nu se mai schimbă deloc.
Fiecare dintre noi este preocupat de impresia pe care o lasă la prima întâlnire. În mare parte pentru că, de cele mai multe ori, este singura șansă pe care o avem într-un context de afaceri, în plan profesional sau social.
Rând pe rând, angajatori cu renume global anunță că optează pentru o nouă practică de recrutare a absolvenților – așa-numitul interviu fără CV (blind-CV interview). Scopul declarat fiind să identifice cu adevărat cei mai buni oameni din piață și nu pe cei mai buni scriitori de CV-uri.
Accentul cade pe toate acele lucruri pe care un CV nu le va spune niciodată despre tine: personalitatea ta (ai spirit de echipă?, ești compatibil/ă cu echipă actuală?, ești o persoană de încredere?, ești sincer/ă?); valoarea pe care o aduci în calitate de nou angajat sau partener de afaceri (ești ceea ce trebuie pentru poziția în cauză?, vei face diferența?, îmi vei aduce vreun beneficiu?); mentalitatea ta (cum gândești, cum aplici teoria în practică, cât de repede înțelegi anumite aspecte); abilitățile tale sociale și de comunicare (cum te îmbraci, cum vorbești, cât de deschis/ă ești la schimbare).
Chiar și un ochi neantrenat știe să sesizeze semnalul de alarmă. Și, din păcate pentru cei care încearcă să pară altceva decât sunt, decizia este aproape de fiecare dată intuitivă.
Fosta mea șefă mi-a mărturisit odată că nu a fost 100% sigură în ceea ce privește recrutarea mea. Aveam la fel de multe șanse să devin pariu său cel mai prost, dar și cea mai mare realizare. (A avut, se pare, un instinct foarte bun, pentru că am făcut echipă bună). Am întrebat-o ce anume a convins-o. „Am intuit și mi-a plăcut cine erai tu cu adevărat”, a fost răspunsul.
