Nu, acesta nu este un ghid de “cum să nu” și nici un text standard, în cuvinte frumoase. Și chiar dacă exemplele par oarecum trase de păr, se întâmplă destul de des.
O prietenă tare dragă m-a sunat într-o zi extrem de amuzată, să-mi povestească despre una dintre cele mai incredibile întâlniri pe care le-a avut vreodată. “Uite subiect de scris pe blog”, îmi zice.
Prietena mea este un om de comunicare competent și o respect profesional din motive obiective, demonstrate. N-are ce face și, într-o perioadă mai relaxată la birou, răspunde cu amabilitate unui mail stângace de vânzări, venit prin LinkedIN. Și, văzând că este vorba despre două tinere speranțe la început de drum, a decis să le dea o șansă și să stabilească o întâlnire.
A urmat o oră cu multe semne de întrebare și exclamare (nerostite, desigur!), multe puncte de suspensie și momente lungi de tăceri stânjenitoare.
Nu e nimic mai frustrant pentru interlocutor decât să te duci nepregătit la o întâlnire. Pe românește spus, “la plezneală”.
Din start, cei care îmi subestimează timpul îmi pierd respectul și interesul. Întâlnirile “ca să ne cunoaștem” au devenit inutile în momentul în care informatia a început să circule liber și este la discreție.
Să te duci cu temele nefăcute la o companie (mare!) despre care nu știi nimic și căreia vrei să îi vinzi servicii despre care habar n-ai dacă se pliaza în strategia și planurile ei de viitor, e mai mult decât amatorism.
Nu e în regulă să “arunci” cu referințe din portofoliu, iar când interlocutorul îți cere detalii, să îi răspunzi “ne pare rău, sunt informații confidențiale”. Și nu e deloc indicat să recunoști cu sinceritate inocentă că habar nu ai cum ai putea contribui la activitatea potențialului client printr-un “ăăăă, pai rămâne de văzut, deocamdată noi am zis să ne cunoaștem”…
Într-o astfel de situație, cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla este ca interlocutorul să te tragă serios de urechi, ca să înveți ceva din asta. Majoritatea n-o vor face, iar tu vei rămâne cu senzația ca ai avut o întâlnire reușită. Abia după ce nu îți mai răspunde la mailuri și telefoane, vei începe să îți pui întrebări. Iar concluzia va fi, în cele din urmă, că ai avut de-a face cu un neserios arogant.
……………………………………..
Ca sa adaug din propria experiență – nu e ok să vii la o întâlnire și să stai o oră de vorbă mestecând nonșalant gumă de mestecat; nici să întârzii mai mult de sfertul academic, pe care bucureștenii o pun atât de natural pe seama locurilor inexistente de parcare; niciodată nu te prezenta la o întâlnire mirosind a transpirație (!!!!), pentru că niciun săpun din lume nu îți mai spală imaginea în fața interlocutorului respectiv.
Sunt convinsă că aveți și voi destule exemple, așa că vă invit să folosiți forumul și să le împărtășiți cu noi!
