Într-un mod iremediabil, această criză care ne-a intrat în vocabular și în viață de aproape 5 ani nu doar că a decimat industria media tradițională din România, ci a adâncit lipsa de înțelegere dintre cei doi piloni ai procesului de comunicare – emițătorul (în speță, entitățile care generează informațiile) și receptorul (mass media).
Spun “a adâncit-o”, pentru că ea exista cu siguranță și înainte de 2008. Dar dacă atunci aveai produse pentru toate pălăriile și gusturile, iar presa vorbea mai despre orice, astăzi opțiunile sunt din ce în ce mai puține, iar deciziile editoriale sunt adesea condiționate de timp, spațiu și (din păcate) bani.
De partea cealaltă, așteptările (și „năravurile”) companiilor sunt aproape neschimbate. Prin urmare, adunăm cu greu 10 ziariști în loc de 30 la conferințele de presă în care nu spunem mai nimic, iar apoi numărăm cu neîncredere 30 în loc de 100 media hits (25 fiind preluări și copy-paste-uri ale comunicatului de presă pe site-uri anonime). Apoi concluzionăm… “Presei nu îi plac decât cancan-urile!”
Fals! Cu anumite excepții, desigur.
Printre primele lucruri pe care le învață un ziarist la început de carieră (la facultate sau direct în redacție) sunt calitatea de știre și valorile aferente. Comunicatul tău nu se încadrează? Atunci nu intră sau plătești pentru un advertorial. Trebuie să ai un brand foarte, foarte important pentru ca redacția să facă derogare de la regulă (caz în care este, oricum, o decizie justificată economic – un brand bun vinde prin însăși popularitatea sa).
Imaginea ta publică depinde de ce spui, cum ambalezi informația și, nu în ultimul rând, de un acut simț al proporțiilor. Compania ta nu este singură pe piață, iar presa/ cititorii/ fanii de pe pagina de Facebook nu îți datorează o atenție aparte (decât în cazul indicat mai sus, cand ești un super brand; și nici atunci nu ești de unul singur).
Lucrând cu oameni din corporații, mi se reproșează uneori că gândesc în continuare ca un ziarist. Ceea ce pentru colegii mei pare o greșeală, mie mi se părea un criteriu esențial din job description, garanția că îmi voi face treaba de comunicare mult mai bine.
În mod similar, am apreciat întotdeauna un ziarist care gândește ca un om de afaceri, pentru că are curiozitatea de a trece dincolo de suprafața neprietenoasă a unui subiect și caută “știrea”. Un ziarist bun vă va spune că există întotdeauna o știre!
Ca paralelă – în ultima vreme și aproape fără excepție, experții în comunicarea online subliniază că nu există rezultate în social media fără conținut. De ce ar sta lucrurile altfel în celelalte forme de comunicare?
Contextul media s-a schimbat atât de mult în ultimii ani, încât trebuie să îl înțelegi foarte bine ca să nu fi dezamăgit de rezultate. Dar nu uitați că, la finalul zilei, presa este și ea un business, ca oricare altul.
Nimeni nu-ți va promova numele pe ochi frumoși, așa cum nicio companie nu ar livra servicii în mod gratuit, doar pentru a-și umfla portofoliul de clienți. Reciproca este și ea valabilă, desigur: nu poți rata o știre pentru că ți s-a livrat necorespunzător. Pune-te în papucii companiei și lucrați împreună pentru conținutul ăla de valoare care vinde!
